Ultrasii Domnului…

Un articol care, dincolo de unele clisee devenite „clasice”, aubliniaza o realitate pe care nimeni nu vrea s-o recunoasca: departe de a fi un sindrom „asociat competitiilor sportive”, violenta este o realitate extinsa, sub diferite forme, la nivelul intregii societati…

Defect profesional, probabil, însă, ca un om care a bătut multe stadioane ale patriei, nu m-am putut abţine să întreb, prins în aglomeraţia din jurul moaştelor Sfântului Dumitru, cine cu cine joacă? Mi-am dat seama că pelerinii şi ultraşii, departe de a fi două specii diferite, au chiar foarte multe lucruri în comun, deşi răsar şi câteva deosebiri subtile.

Violenta se vinde…

Un fior de placere perversa strabate corpul oricarui „cetatean model”, europenizat, cind vine vorba de violenta. N-ar recunoaste-o niciodata dar violenta e in fiecare dintre ei. Frustrarile zilnice si limitarile impuse/autoimpuse nu fac decit sa sporeasca deruta morala a unei societati in care ipocrizia a devenit politica publica.

Fie ca e vorba de stiri imbibate in sange, de showuri televizate ce mimeaza violenta, de agresivitatea verbala si nu numai, a unor „formatori de opinie”, toate contureaza imaginea unui mediu profund viciat, in care violenta nu este „cauza” ci mai degraba „efectul”.

Cel mai recent exemplu in acest sens este un joc, adresat copiilor si intitulat sugestiv „Little Hooliganz”. In ciuda „reactiei ferme” a celor ce se erijeaza in aparatori ai moralitatii si ai corectituinii politice, jocul continua sa atraga in fiecare zi mii de utilizatori.

www.littlehooliganz.com