21.12.2011: Capat de linie
In toamna lui 2004, formulam pentru prima data sloganul “Eroii nu mor”. Scris pe o bucata de pinza, l-am purtat pina in capatul celalalt al Europei. Era felul meu de a le multumi celor care, cu 15 ani in urma, mi-au facut cel mai de pret dar.
Peste un an, pe un frig patrunzator, lipeam primele afise, pe strazile Capitalei. Semnul victoriei si sloganul ce incepea deja sa capete rezonanta: “Eroii nu mor, niciodata”. Foi A4, alb negru, multiplicate la un centru de copiere. Simplu, modest.
In anii ce-au urmat, de fiecare data, pe 21 decembrie, in Piata Universitatii. Cu mesaje, pancarte, steaguri si luminari.
Acum 2 ani, in Piata Revolutiei m-am trezit pus la pamant, cu miinile prinse la spate, fiindca nesocotisem interdicitia de a ma apropria de vechiul monument inchinat Eroilor Revolutiei.
Mi-am promis ca e pentru prima si ultima data cind imi vor fi impuse limite de genul asta. “Nu in decembrie, nu pe 21! Nu de catre mizerabilii urmasi ai securitatii romane!” Dar am uitat. Am uitat ce am simtit si am uitat ce mi-am promis.
Azi, 21.12.2011, am fost, din nou, in Piata. Pentru ultima oara.
Autorizatie pentru libera exprimare?! Autorizatie pentru libera circulatie?! Autorizatie pentru comemorare?! Autorizatie pentru aducere aminte?!
Daca nu sint in stare sa apar azi, in strada sau oriunde, drepturile pe care Eroii nostri le-au cistigat cu pretul vietii lor, daca nu sint in stare sa duc lupta lor mai departe, atunci eu si numai eu i-am lasat, chiar azi, sa moara.
decembrie 21, 2011 la 11:45 pm
Sa te caci pe ea de lege …
ART. 3
Nu trebuie declarate, in prealabil, adunarile publice al caror scop il constituie manifestarile religioase…
decembrie 22, 2011 la 2:39 am
Nu e aşa,frate.Tu n-ai uitat,eu n-am uitat.Ăia care treceau pe lângă noi,surzi la ‘Au murit şi pentru voi/De ce nu veniţi cu noi ?!’,ăia au şi uitat,i-au şi omorât înc-o dată.Am fost o mână de oameni,altminteri căcăcioşii ăştia se înghesuie să dea bani ca să umple un stadion de fotbal.Suntem minoritate.Îmi pare rău,mă,şi mi-e ciudă că nu pot să fac mai mult.Nu pot să fac mai mult eu pentru mine,dar şi pentru alţii…
decembrie 22, 2011 la 2:42 am
Nu mai vorbesc de media,care a găsit mai important să vorbească în prime-time despre Oana Zăvoranu,cu lepădătura aia de Corneliu-Vadim Tudor prin platouri.
decembrie 23, 2011 la 9:18 pm
de pe stadion m-au alungat interlopii,tiganii,taranii de oras,camarazii falsi si un cioban,dar de pe strazi voi pleca decat mort.ca cacatii aia de jandarmi nu ne-au lasat sa mergem pur si simplu pe strada,ca nimeni nu a mai dorit sa cerseasca pe la usi de gaoaze de politicieni,autorizatii pe trotuare (ce nascocire tampita),ca nu am mai urmat traseul din anii trecuti,ca suntem din ce in ce mai putini,ca nu mai este la moda marsul asta si respectul pentru Revolutie,ca lumea s-a schimbat impartindu-se in egoisti si egoisti in devenire: ma doare-n pula,inca suntem cateva zeci care refuzam eroic uitarea si resemnarea,cum spunea un revolutionar:1000-100 sau doar 10 tot va merge mai departe traditia si totodata datoria fiecarui roman.fiecare face ce crede ,eu nu pot sta pur si simplu in casa de 21 decembrie,pe mine inca ma fascineaza curajul si puritatea oamenilor de pe “Baricada De La Inter`”,eu nu am nevoie de mase imense impinse de moda si nu de constiinta la un mars comemorativ,eu ma simt bine si cu un singur camarad alaturi aprinzand o lumanare pentru nemurire.
ianuarie 12, 2012 la 5:10 am
Hehe, cu postarea asta mi-ai trezit niste amintiri placute … mijloc de decembrie 2005 (sau 2006, nu mai stiu exact), o Timisoara parca mai friguroasa si mai uscata ca niciodata. O mana de oameni, insa cu adevarat Oameni. Licu, Jidanu, Roscatu, George (venit in “vizita de lucru”
). Vreo 2000 de afise cu “Eroii nu mor niciodata”, asa cum spui tu, multiplicate pe la centre de copiere, pe la parinti, pe unde s-a putut. Friiig, frig rau de tot. Iti dai seama ca nu am apucat sa le lipim pe toate, cred ca daca scotocesc bine si acum mai gasesc pe acasa cateva. Peripetii, scandal cu arabii in centru, comunitarii binevoitori ca intotdeauna si vesnic darnici in avertismente si amenzi … frumoase vremuri. Am mai fost de atunci la n actiuni de lipit afise, dar parca nici una nu a fost asa frumoasa. Ce simplu e totul acum, nu? facebook, log in, incarci o poza, strangi cateva zeci de like-uri si poti sa dai log out, ai militat destul. Ce pacat …. toate aveau un sens inainte.
Felicitarile mele pentru postari si pentru blog! Nu iti doresc altceva decat libertate, pentru ca fara ea nu poti face absolut nimic. Sa nu uitam totusi ca libertatea se castiga, nu se primeste!
Salutari din Timisoara!