Against modern ultras

Alo, Jandarmeria? Actiune neautorizata!!

 

Pe strazile din Poznan, suporterii echipei locale Lech. Comemorarea revoltei antigermane din 1918 – 1919, cunoscuta si sub denumirea de Razboiul de la Poznan

Imagini de album

Messina – Giugliano ’00

Gary Jules – Mad World

21.12.2011: Capat de linie

In toamna lui 2004, formulam pentru prima data sloganul “Eroii nu mor”. Scris pe o bucata de pinza, l-am purtat pina in capatul celalalt al Europei. Era felul meu de a le multumi celor care, cu 15 ani in urma, mi-au facut cel mai de pret dar.

Peste un an, pe un frig patrunzator, lipeam primele afise, pe strazile Capitalei. Semnul victoriei si sloganul ce incepea deja sa capete rezonanta: “Eroii nu mor, niciodata”. Foi A4, alb negru, multiplicate la un centru de copiere.  Simplu, modest.

In anii ce-au urmat, de fiecare data, pe 21 decembrie, in Piata Universitatii. Cu mesaje, pancarte, steaguri si luminari.

Acum 2 ani, in Piata Revolutiei m-am trezit pus la pamant, cu miinile prinse la spate, fiindca nesocotisem interdicitia de a ma apropria de vechiul monument inchinat Eroilor Revolutiei.

Mi-am promis ca e pentru prima si ultima data cind imi vor fi impuse limite de genul asta.  “Nu in decembrie, nu pe 21! Nu de catre mizerabilii urmasi ai securitatii romane!” Dar am uitat. Am uitat ce am simtit si am uitat ce mi-am promis.

Azi, 21.12.2011, am fost, din nou, in Piata. Pentru ultima oara.

Autorizatie pentru libera exprimare?! Autorizatie pentru libera circulatie?! Autorizatie pentru comemorare?! Autorizatie pentru aducere aminte?!

Daca nu sint in stare sa apar azi, in strada sau oriunde, drepturile pe care Eroii nostri le-au cistigat cu pretul vietii lor, daca nu sint in stare sa duc lupta lor mai departe, atunci eu si numai eu i-am lasat, chiar azi,  sa moara.

 

Pentru drepturile noastre!

Roşu, verde, galben, violet, albastru, vişiniu sau negru. Sunt culori pe care le urmăm cu toţii, culori pentru care facem sacrificii, culori ale căror nume le strigăm în orice condiţii şi în care credem indiferent de ce ar spune ceilalţi. Deşi suntem despărţiţi de aceste culori, în momentele astea ar trebui să lăsăm la o parte orice orgolii meschine, orice lupte surde şi să ne canalizăm energia împotriva celor care ne vor afară din stadioane. Împotriva celor care vor să ne transforme în nişte marionete pe care să le poată manevra după bunul lor plac. Împotriva celor care comit abuzuri şi scapă nepedepsiţi. La urma urmei, împotriva unui sistem orwellian.

Radu Chiriţă, profesor de drept constituţional la UBB Cluj, doctor în drept constituţional şi apropiat al peluzei timişorene doreşte să ne ajute. El vrea să tragă un semnal de alarmă asupra aberaţiei numite pompos „Legea pentru combaterea violenţei în sport”, legea 4, aşa cum o ştim noi. Radu doreşte să ducă o campanie de conştientizare a mediului academic şi nu numai despre aberaţiile din lege şi abuzurile care pot rezulta din aplicarea acesteia. Pentru asta el are nevoie de cât mai multe procese verbale întocmite conform legii 4, şi de cât mai multe hotărâri judecătoreşti pronunţate în urma unor plângeri împotriva acestor procese verbale. Numele şi datele personale nu sunt importante, acestea pot fi cenzurate de către voi, dacă vreţi, important este conţinutul procesului verbal sau al hotărârii. Cine doreşte să ajute poate scana aceste acte şi le poate trimite la adresa de e-mail legea4@druckeria.ro .

Trebuie să încercăm să luptăm pe orice căi posibile. Însă din păcate, vremurile ne demonstrează că în România anului 2011 totul se rezolvă pe căi juridice, prin intermediul actelor, hotărârilor sau ordonanţelor. Aşa că trebuie să ne conformăm şi să încercăm să facem ceva, până când nu va fi prea târziu. Ceea ce se urmăreşte este convingerea mediului juridic – judecători, judecători de la Curtea Constituţională, procurori, avocaţi – de faptul că această lege este incompatibilă cu principiile unui stat de drept. Se vor redacta mai multe materiale care vor fi publicate in reviste citite în mediul juridic, se va încerca şi organizarea unei conferinţe, scopul final fiind acela de a crea o opinie critică în interiorul profesiilor juridice, marcate în acest moment de prejudecăţi cu privire la suporteri şi la necesitatea unor măsuri dure la adresa acestora. Legea 4 este singura lege din România care permite cenzura, este singura lege din România care permite unui jandarm să ia măsuri privative de libertate etc., iar mediul juridic trebuie să afle acest lucru. Nu ştim dacă acest lucru va putea să conducă la o modificare a legii ori la declararea sa ca neconstituţională, dar trebuia ca fiecare dintre noi să încerce să facă ceea ce poate. Dacă nu vom avea succes, putem măcar spune că am încercat, iar o lege strâmbă şi retrogradă nu poate fi modificată decât având sprijinul mediului juridic.

VIAŢĂ-N LIBERTATE ORI MOARTE STRIGĂ TOŢI!

www.druckeria.ro

Nine Inch Nails – Hurt